Povestea lui Gomez

Gomez se născuse cu o zi înainte de ziua lui ca să prindă petrecerea aniversară.

Când era întrebat cine erau părinții lui, el răspundea mereu: "Sunt un dur. N-am mamă, n-am tată!".

Recunoștea că are o soră și un frate. O soră medicală și un frate de cruce geamăn (născut în zodia Gemeni adică).

Gomez ducea o viață sănătoasă. O ducea de pe o zi pe alta și de pe o noapte pe alta.

Nu făcea nopți albe, prefera nopțile roz sau verzi.

Nu strângea bani albi pentru zile negre, ci strângea bani de orice culoare pe care îi găsea pe jos pe stradă. Cât despre zilele negre, se săturase să aștepte o eclipsă totală de soare așa că îi cheltuia în toate zilele.

Era adeptul regulii "fără alcool și fără cofeină": întotdeauna bea cafea fără alcool și bere fără cofeină.

Gomez făcea sport extrem. Extrem de rar, vreau să spun.

Cam o dată la cinci ani se îmbrăca în trening și practica fuga de idei, escaladarea conflictelor și eschiva logică.

Gomez nu făcea propoziții pentru că detesta predicatele. Se temea să nu devină predicator. De aceea vorbea în parabole și, din când în când, în hiperbole sau în elipse. Dar cel mai mult îi plăcea să se exprime în cercuri concentrice, pentru a se putea concentra.

Credea că teroriștii trăiesc pe Terra și martirii pe Marte.

Iarna când ieșea afară se considera înger, deoarece chiar era în ger.

Avea montat la calculator un monitor de schi și un șoarece alb cu ochi roșii, pe care îl folosea și în studii clinice. În fiecare an îi făcea vaccinul anti-pisică și apoi nota toate efectele adverse. Într-un an vaccinul nu a mai funcționat că apăruse o tulpină nouă de pisică și șoarecele a sfârșit tragic. De atunci Gomez nu a mai folosit calculatorul. Și-a luat telefon inteligent și l-a botezat Einstein, dar a fost dezamăgit că acesta nu știa să prepare nici măcar o supă, darămite să-l ajute să călătorească în timp, cum spera el!

Gomez era șomer. Refuzase mai multe joburi care i se oferiseră. De exemplu când l-au sunat de la o companie să-i spună că aveau un post vacant, a crezut că urmează să se ocupe de vaci și a refuzat din prima. Când i s-a oferit postul de dresor, a crezut că va face dresuri de damă și nu se pricepea nici la dresuri nici la dame. Nici postul de director nu i s-a părut potrivit, căci el nu era un tip direct, prefera să o ia pe ocolite.

Așa se face că avea foarte mult timp liber. Avea și puțin timp încătușat, pe care îl ținea prizonier în șifonier și plănuia să-l elibereze când i se va termina timpul liber.

Gomez citea mult. Citea în cafea, în stele și în ochii semenilor.

Când se plistisea de citit, ca să se binedispună, se uita la televizor. Din când în când, îl și pornea. Și atunci urmărea emisiuni amuzante cu Donald Duck și Donald Trump. Nu reușea aproape niciodată să-i deosebească, deși Donald Duck făcea evident mai puține gafe.

Gomez mânca întodeauna la ore fixe. La fiecare oră fixă. Când a devenit obez a constatat că ziua are totuși prea multe ore fixe, așa că a început să mănânce la și jumate. În mod ciudat, nu a reușit să slăbească nici așa. A slăbit abea cand și-a aruncat ceasul la gunoi și a început să mănânce doar când i se făcea foame.

Lui Gomez ii plăcea mult să iasă. Cel mai mult îi plăcea să iasă din zona de confort. Când ieșea, încuia cu lacătul zona de confort să nu intre altul în ea cât timp era el plecat. O dată au intrat totuși prin efracție (de fapt prin balcon) trei derbedei care i-au vandalizat zona de confort. De atunci Gomez a desființat balcoanele și a montat în locul lor sârmă ghimpată. Era cam neplăcut când ieșea să întindă rufele, dar cu timpul s-a obișnuit.

De îmbrăcat, se îmbrăca mai mereu la patru ace, căci îi era cel mai ușor: își punea patru ace cu gămălie în păr și ieșea așa, fără nimic altceva.

Când se îndrăgostea, era întotdeauna dragoste la a treia vedere. Dacă vedea o fată de trei ori în aceeași săptămână, o cerea de soție. În mod evident, era mereu refuzat. Și atunci el refuza la rândul lui să vadă realitatea. Realitatea TV, ce-i drept, își suspendase emisia și de aceea n-o vedea.

Gomez nu dorea să aibă copii, dorea să aibă cópii. Cópii după el însuși. Se considera atât de grozav încât a încercat de câteva ori să se tragă la xerox, dar de fiecare dată n-a reușit decât să spargă copiatorul în timp ce se urca pe el.

Cel mai bun prieten al lui era Zemog. Zemog era opusul lui Gomez, era zero minus Gomez, deci un personaj negativ, altminteri simpatic. Gomez simțea că se completează reciproc și ar fi făcut orice pentru Zemog dacă i-ar fi cerut-o, doar că Zemog nu știa de existența lui.

În fiecare an, de Halloween, pe Gomez îl răpeau extratereștrii. Îl răpeau mereu când dormea și el continua să doarmă și după ce îl duceau în navă, și după ce ajungeau pe planeta lor, și după ce se rugau de el cu cerul și cu pământul și cu planeta lor să se trezească. Într-un final se plictiseau și îl aduceau înapoi pe Pământ, jurându-și ca anul viitor să răpească pe unul mai puțin somnoros. Dar nu știu cum se face, că tot pe Gomez îl nimereau.

El n-a știut niciodată că era răpit de extratereștri, oricum, și dacă ar fi știut, precis ar fi preferat să doarmă!

Așa era Gomez.

Sau, mai bine spus, așa ar fi fost dacă ar fi existat.