Scufița Roșie

-Repovestire-

Când Scufița Roșie a plecat de acasă, a fost sfătuită să nu vorbească cu străinii; despre lup nu o avertizase însă nimeni, cine să se gândească la posibilitatea ca lupul să vorbească ?!

De ce s-a apucat Scufița să culeagă floricele? Pentru a poza în ingenuă, bineînțeles! Doar se știe că imaginea unei tinere culegând floricele în poieniță este chintesența purității și inocenței, egalată poate doar de imaginea unei tinere hrănind porumbei din palmă.

Nu l-a auzit pe lup apropiindu-se deoarece era adâncită in gânduri. Scufițe pe cap nu se mai purtau de mult, iar roșul ieșise din modă de acum două sezoane. O mai preocupa și un mesaj de interes public care spunea ceva de genul "excesul de zahăr și consumul excesiv de alcool dăunează grav sănătății". Iar ea avea în coșuleț … cozonac și vin! Desigur, nu era vina ei dacă bunica, deși foarte bolnavă conform poveștii, nu se putea dezvăța de obiceiul de a bea un pahar de vin roșu pe zi. Și uite că acesta era secretul longevității. Nimeni nu mai știa câți ani avea bătrâna, în orice caz mulți de tot.

Așadar, când lupul i-a cerut coordonatele GPS ale căsuței bunicii, Scufița Roșie nu a ezitat să i le dea. Lupul a fost foarte operativ și a ajuns la casa bunicii în cca 15 minute. Spre deosebire de echipele de specialiști din Inspectoratul pentru Situații de Urgență alertate prin 112, care mai caută și astăzi casa bunicii pe o suprafață cu raza de 10 km și nu izbutesc să o localizeze.

După ce lupul a înghițit-o pe bunicuța întreagă, deoarece așa văzuse el la un documentar pe Discovery că fac pitonii și i s-a părut "cool" să încerce și el, i s-a mai năzărit și că hainele bunicii ar fi un excelent costum de camuflaj – deci s-a camuflat.

Acum, cu tot camuflajul, pare totuși inexplicabil că tânăra Scufiță nu a fost în stare să deosebească un lup de o bunicuță. Să menționăm, în apărarea ei, că Scufița nu o mai văzuse de mult pe bunica; adică îi mai vizita din când in când contul de Facebook dar acolo bunica nu pusese (din cochetărie) decât poze din tinerețe. În plus, vizibilitatea era extrem de scăzută la acea ora. Bunica avea becuri economice, din acelea care încep să facă lumină la ½ de oră după ce apeși pe comutator. Scufița avea să constate dupa ½ de oră că tot nu se aprinsese niciun bec, din simplul motiv că bătrâna uitase să plătească factura la curent.

Apoi asistăm la un dialog cel puțin bizar, în care Scufița se tot miră de felurite particularități anatomice ale bunicii, fără să-i pice totuși fisa că stătea de vorbă cu lupul. Nu ne putem explica această lipsă totală de perspicacitate decât prin aceea că biata Scufiță refuza în continuare să creadă că lupii pot vorbi!

Lupul, profitând de această situație avantajoasă, a mai făcut o dată figura pe care o văzuse la pitonii de pe Discovery, după care a adormit în sfârșit. Cam târziu, întrucât, conform documentarului mai sus amintit, pitonul cade în letargie imediat după ce înghite prima pradă, fără a o mai aștepta răbdător și pe cea de-a doua. Dar mă rog, de-aia lupii sunt lupi și pitonii niște amărâți de șerpi care nu au izbutit să intre în nicio poveste!

În final a apărut vânătorul, care a rezolvat magistral chestiunea, deși risca o amendă usturătoare pentru braconaj, sezonul la lupi nefiind deschis.

Pentru a scăpa de amendă, vânătorul a găsit un subterfugiu ingenios și, în loc să se folosească de pușcă, s-a folosit de o foarfecă pentru a tăia burta lupului. Doar vânătoare cu foarfeca nu s-a mai pomenit, așa că ar fi putut oricând susține că nu a dorit decât să-i facă lupului o operație de micșorare de stomac.

Bunicuța și Scufița Roșie au ieșit tefere din burta lupului și s-au uitat mai întâi minute în șir cu atenție una la alta, pentru a se recunoaște data viitoare când vreun bandit asemeni lupului va mai încerca să le tragă în piept. Mă rog, în burtă!

Apoi au umplut burta lupului cu pietre și au cusut-o cu ață de aceeași culoare cu blana, pentru ca acesta să nu sesizeze nimic suspect la trezire. Lupul s-a trezit însetat și mai întâi s-a enervat că iar a uitat să-și pună un pahar cu apă pe noptieră. A fost nevoit să plece la un lac din apropiere, în care a căzut, s-a scufundat și, întrucât știa să înoate doar stilul "fluture" care nu se prea poate efectua cu burta plină de pietre, și-a găsit sfârșitul în cel mai penibil mod cu putință.

Și-am încălecat pe-o șa … de motocicletă Honda… și ….viteză ….pădure … copaci…Sfârșit!