Ursul păcălit de vulpe

-Repovestire-

A fost odată ca niciodată o vulpe. Într-o bună dimineață vulpea se trezi și își aduse aminte că era dezlegare la pește, iar ea nu reușise să cumpere pește din piață deoarece toți vânzătorii o suspectau că umblă cu bancnote false și nu voiau să-i vândă nimic.

Așa că se văzu nevoită să recurgă la mijloace mai puțin cinstite și se lungi pe pământ în calea unei căruțe încărcate cu pește, prefăcându-se moartă (așa cum învățase la cursurile de actorie pe care le absolvise). Țăranul care conducea căruța, văzând vulpea întinsă în drum, se gândi mai întâi: "Măi, dar ce limitatoare de viteză au mai montat și ăștia! Îmblănite!!". Se pregătea să treacă peste ea cu grijă, să nu-și rupă amortizoarele, când îi veni o idee: "Ce-ar fi totuși dacă i-aș duce-o nevestei să-și facă guler din ea? Și așa am uitat de Valentine's Day și nu m-a iertat nici până acum!". Zis și făcut, țăranul înșfăcă vulpea și o aruncă în spatele căruței cu pește.

Profitând de neatenția țăranului care era ocupat să se înjure cu ceilalți participanți la trafic, vulpea alese câțiva pești despre care știa că au oase puține și îi aruncă jos, apoi sări și ea, având grijă să șterpelească din căruța țăranului și o sacoșă de rafie în care să adune peștele.

O parte din pește l-a vândut la târg și a depus banii într-un cont din Cipru, despre care autoritățile fiscale nu știau nimic. Peștele rămas pentru consum s-a gândit să-l savureze în tihnă în fața vizuinei proprii, la aer curat.

Dar în timp ce mânca cu poftă, iată că apare vecinul ei ursul, personaj important proaspăt ales în funcția de președinte de consiliu județean. În calitate de baron local, se aștepta să fie imediat poftit la masă și tratat cu slugărnicie, dar vulpea nu avea niciun respect pentru funcțiile de partid și se gândi: "Iar vine umflatul ăsta să mănânce la mine gratis!", așa că l-a poftit să-și vadă de drum și să-și procure singur pește. Evident că ursul habar nu avea cum să facă asta, așa cum nu prea avea habar de nimic, că doar de-aia intrase în politică!

Vulpea se gândi că e un moment bun să râdă de acest umflat fudul și prostănac, deci îi înșiră o poveste despre cum s-a dus ea la lac și a pescuit pește cu coada. Oricât de fantastic ar părea, ursul chiar a crezut minciunile vulpii și nu s-a îndoit că povestea era reală, așa cum nu se îndoise nici de promisiunile PSD-ului din campania electorală. Seara, după ce și-a terminat vizitele în teritoriu, ursul s-a înființat la lac în locul special amenajat pentru pescuit sportiv. Se simțea bine că face și el ceva sportiv pentru prima oară in viață! Am uitat să precizăm că, pe atunci, ursul avea o coadă lungă si frumoasă de care era foarte mândru, ca și de vila lui cu trei etaje și piscină ridicată din fonduri europene întrucât o declarase clădire de interes public. Ursul își introduse coada în lac și așteptă cu răbdare, răbdarea nu îi lipsea, doar așteptase 10 ani să prindă și el o funcție importantă în partid. Peste noapte se făcu foarte frig, în ciuda prognozei lui Busu de la știrile de seară. Apa îngheță și ursul nu mai reuși să-și scoată coada. Fiind foarte mintos, se gândi că a prins mult pește și acela atârna greu, așa că se sforță și mai tare, până izbuti să-și rupă frumusețea de coadă.

Cu coada bandajată și cu orgoliul știrbit, se gândi să o reclame pe vulpe la poliție pentru infracțiunea de înșelăciune, dar aceasta își luase deja tălpășița din țară și se refugiase într-un paradis fiscal de unde posta pe Facebook poze cu ea și cu Sebi Ghiță la piscină!

Și uite așa rămase ursul păcălit de vulpe!

Și DNA-ul păcălit de Ghiță, dar asta e deja altă poveste!